sâmbătă, 8 martie 2014

Molitva cătră Dmnezeu Savaot. Scoasă depe grecie foarte de folos.

Dmne atot țiitoriule Dmnezeul Savaot Dmnezeul lui Avraam și lui Isaac, și alui Iacov, Dmnezeul cel mult milostiv, Dmnezeul cel mult îndurat, ounule adevărat Dmnezeu, carele iești întrei feațe cunoscut, și slăvit, Tatăl cel ne născut, și fără de început, Fiiul cel născut din Părintele ne spus, Dhul Sfnt carele iești dela Tatăl purcezătoriu ne grăit: ofire, o Dmnie, o stăpânire, o voință, o pricină făcătoare, și lucrătoare a Ceriului, și apământului, a,mării, și acelor ce sânt întru aceastea: ceaia ce iești mai nainte rânduitoare, și păzitoare tuturor ființelor, cea ne cuprinsă de minte: singură țiitoare, și mărire ne ajunsă cu gândul: ceaia ce iești mai nainte de ounire ounită, și mai nainte de împărățire întrei feațe ousebită: singură prea sfântă Dmnezeire: întru carea crez, căriia slujesc, pre carea slăvesc, pre carea cinstesc: miluiaștemă după mare mila ta, iartă-mă pre mine ne vreadnicul, că mă chiem robul tău, după înnalta ta milostivire. Ne legiuirile tinereațelor,și acugetelor meale nule pomeni Dmne: curând sămă ajungă milele tale, de ceale ascunse ale meale curățeaștemă, șterge ne legiuirile meale, fămă părtaș veacinicilor tale bunătăți, numă lepăda din putearnica ta mână, nuți aduce aminte de nelegiuirea cea veache: veseleaștemă pentru zilele ce mau smerit, a anilor cărora am văzut reale. Înprăștiiază toată mâniia, carea împotriva mea să întărâtă, năpastea, ne drepatea, mâhnirea, bântuirea. Râsipeaște Dmne întunecarea inimii meale, și ado veselie, și bucurie. Fămă a cunoaște calea, pre carea voiu oumbla. Luminează ochii minții meale, ca să oumblu după voia Ta cea sfntă, si să păzesc învățăturile Tale, și să fac poruncile tale. Nute ousebi de mine că întristareami iaste aproape, căci nu iaste cinemi ajuta, să numă întorc înfruntat și ocărât denaintea ta. ca să nusă bucure de mine vrăjmașii miei, și ca să nu zică: ounde iaste Dmnezeul lui; fă minunate milele tale întru mine, iată strig cu glasul curvariului batândumi pieptul: păcătuitam Părinte în Ceriu, și înnaintea ta: strig ca Vameșul: Dmnezeule milostiveaștete spre mine păcătosul: caz ca curva plângând, că pacatele meale au covârsit capul mieu, ca povara grea sau îngreoiat preste mine. Mărturisescumă ție ca tâlhariul: pomeneaștemă Dmne întru împărățiia ta. Păcatele meale sânt mai pedeasupra de cât numărul năsipului pentru că tot păcatul am făcut, tot chipul de ne legiuire am săvârșit: iară tu mult milostive Dmne miluiaștemă după mare mila ta, miluiaștemă Dmne după mare mila ta, miluiaștema Dmne după mare mila ta. Tu ai zis Dmne întoarcețivă la mine și ieu mă voiu întoarce la voi. Iată Dmne milostive, și îndurate Dmnezeule cel fără de minciună, mă întorc la tine: numă ourî grozavul, și făcătoriul de reale: ci mă mântuiaște după mare mila ta, mântuiaștemă după mare mila ta, mântuiaștemă după mare mila ta, și mă fă părtaș veacinicilor tale bunătăți, că milostiv iești, și mult răbdătoriu, că mult milostiv, și îndurat, și de lacrămi priimitoriu, și carele nu leapezi inima cea plecată, și smerită. Râdică dela mine sudalma, și ocara cu Dhul cel stăpânitoriu, întăreaște lunecarea inimii meale: pătrunde cu frica ta trupul mieu: întăreaște frica ta în inima mea: izbăveaștemă de volbura vicleanilor, de mulțimile facerilor de ne legiuiri, de omul ne drept, și de limba vicleană. Păzeaștemă Dmne, ca lumina ochiului supt acoperemântul aripilor tale, păzeaștemă Sfnte de tot lucrul, carele oumblă întru întunearec, de săgeata, carea zboară zioa: de cădeare, și de dracul cel de amiiază zi: de toată nevoia cea ne gândită, și ne așteptată mainainte. Iartă Dmne și pre toți cei ce ne ourăsc, și ne iubesc pre noi, iartă și pre toți cei ce sânt, după sânge rudeniile noastre, și pre cei ce sau mutat din viiața aceasta creștini: și așază sufletele lor înloc luminos, înloc cu verdeată, înloc răcoros, înlăcașurile drepților, ounde lipseaște întristarea și suspinarea. Întăreaște și Sfnta ta Besearică, și dăruiaște iei pace, și celora ce ne stăpânesc pre noi, și tuturor oștilor creștinești. Așa prea sfntă Troiță Dmnezeul cel prea înalt, ascultă rugăciunea mea, auzi graiurile suspinurilor meale, să nusă întoarcă deșartă smerita mea rugăciune însânul mieu, ci să se îndrepteaze, ca tămâia înaintea ta. Din pântecele maicii meale Dmnezeul mieu iești Tu, cătră Tine mam aruncat din zgău, fără de Tine alt Dmnezeu nu cunosc, la Dmnezeu strein mâinile nam întins, am păcătuit adevărat, dar de mărturisirea ta numam părăsit: nu ținea dară păcatele noastre, căci am cunoscut cea de cătră tine milă: că tu iești Dmnezeul celor ce să pocăesc, și cătră mine arată toată bunătatea ta: și dăruiaște noao sfârșit bun, și mântuitoriu, și creștinesc, cu putearea de viiață făcătoarei Cruci, cu rugăciunile gânditorilor slujitori celor fără de trupuri puteri, cu rugăciunile pururea Fecioarei Mariei de Dmnezeu Născătoarei, și a tuturor celor din veac Ție plăcuți sfnți: Amin.



Acatistiariu cu multe alease rugăciuni pentru evlavia fiește căruia Creștin.
accesibil la http://digibuc.ro/, "Opera tipografică românească (1508-1830)", "Acatistiariu cu multe alease rugăciuni pentru evlavia fieştecăruia creştin Cu blagoslovenia celor mari", pagina 153–162