Psalmul 145

Laudă suflete al mieu pre Dmnul, lăudavoiu pre Dmnul înviața mea: cântavoiu Dmnezeului mieu, până ce voiu fi. Nuvă nădăjduiți spre boiari, spre fii oamenilor, întru carii nu iaste mântuire. Ieșiva Dhul lui , și să va întoarce înpământul său. În zioa aceaia vor peri toate gândurile lor. Fericit ie, căruia Dmnezeul lui Iacov iaste ajutoriul lui, nădeajdea lui spre Dmnul Dmnezeul lui. Spre cel ce au făcut ceriul, și pământul, Marea, și toate ceale ces întrânsele. Spre cel ce păzeaște adevărul înveac: spre cel ce face judecată celor năpăstuiți: spre cel ce dă hrană celor flămânzi. Dmnul dezleagă pre cei ferecați în obezi: Dmnul întelepțeaște orbii. Dmnul râdică pre cei surpați. Dmnul iubeaște pre cei drepți. Dmnul păzeaște pre cei nemearnici. Pre săracul, și pre văduva va primi: și calea păcătoșilor va piarde. Împărățiva Dmnul înveac, Dmnezeul tău Sione, înneam, și înneam. Și acum.

Acatistiariu cu multe alease rugăciuni pentru evlavia fiește căruia Creștin. accesibil la http://digibuc.ro/, "Opera tipografică românească (1508-1830)", "Acatistiariu cu multe alease rugăciuni pentru evlavia fieştecăruia creştin Cu blagoslovenia celor mari"